Istoric
Cele mai vechi date referitoare la învățământul muzical bănățean datează din secolul XI, la școala de la Cenad – Morisena, unde dascălul Walter își îndruma discipolii în arta scrierii și interpretării cântecelor gregoriene. În anul 1672, împărăteasa Tereza sublinia importanța muzicii, ordonând printr-un Impopulation – instruction ca fiecare sat să aibe „un învățător care în afară de muzică să se priceapă și la citire și lectură”. Existența unor școli muzicale pe lângă mănăstirile din Banat sunt atestate documentar din anul 1683.
Școala vocațională de profil artistic, Liceul de Artă „Ion Vidu” din Timișoara, își are originea în bogata și îndelungata tradiție muzicală a Timișoarei. Consiliul municipal aprobă la 30 octombrie 1906 înființarea Conservatorului Comunal, care din anul 1909 și- a avut sediul pe strada Emanoil Ungureanu nr.1. Între 1946-1948 funcționează ca și Conservator de Muzică și Artă Dramatică, iar între 1948-1950 ca Institut de Artă, de nivel superior, condus de compozitorul Sabin Drăgoi. În anul 1950 este transformat în Școală Medie Tehnică de Muzică, avându-i ca directori pe profesor Alma – Cornea Ionescu și compozitorul Nicoale Ursu, care alături de dascăli precum Vasile Ijac, Eugen Cuteanu, Ella Philipp, s-au străduit să reașeze învățământul muzical, de acestă dată pe structura claselor liceale. Din anul 1957 se alătură secția de arte plastice, schimbându-și astfel titulatura în Școala de Muzică și Arte Plastice. Din anul 1968 se mută pe strada Cluj nr.12, într-o clădire modernă, într-un stil socialist modernist, dotată cu săli de cursuri și de studiu individual, locație unde se află și în prezent, cele două secții despărțindu-se în Liceul de muzică „Ion Vidu” și Liceul de arte plastice.
Începând cu anul 1969 se dă în folosință sala de concerte a liceului, construită după proiectul arhitecților Aurelia și Hans Fackelmann, cu o capacitate de peste 350 de locuri, 75 de orchestranți și 75 de coriști, formând elementul cheie al ansamblului arhitectural. Volumul e conceput dintr-un paralelipiped în interioriul căruia suprafețe plane și curbe transmit senzația unui echilibru perfect. Filozofia sălii, raportul între cele trei dimensiuni și elementele decorative, de artă monumentală, au fost adaptate la necesitățile redării fidele a sunetului, fiind catalogată de specialiști drept una din sălile cu cea mai bună acustică din sud-estul Europei, devenind un altar închinat educației și culturii, unde s-au format personalități artistice și au concertat nume mari ale scenei naționale și internaționale.
Din anul 1977 poartă denumirea de Liceul de artă „Ion Vidu”, cele două secții (arte plastice și muzică) unificându-și conducerea administrative. Anul 1990 aduce cu sine revenirea la denumirea de Liceul de muzică „Ion Vidu” deoarece cele două școli se despart complet. Tot în acest an se înființează secția de artă coregrafică, fondator fiind maestrul coregraf Ștefan Gheorghe. În anul 2000 se înființează și secția de artă dramatică, împlinind trioul muzică- artă coregrafică – artă dramatică, fondatorii fiind profesor Speranța Cătană și regizorul Diogene Bihoi.
De-a lungul timpului, această instituție de învățământ a reprezentat și reprezintă, în continuare, un centru cultural important pentru orașul Timișoara, fiind locul unde sunt puse bazele artistice, unde se formează competențe și valori dar mai ales caractere. Contribuția creativă a acestora la comunitatea educațional-artistică și la viața socială, atrage după sine un standard înalt de civilizație.